Persoanele cu dizabilitati in Romania

Persoanele cu dizabilități reprezintă o categorie de persoane vulnerabile din cauza disfuncțiilor psihice, locomotorii sau fizice pe care le au în urma unui accident, a unei boli sau încă de la naștere. Această parte a populației se află continuu într-o situație riscanta de marginalizare, inadaptare socială și financiară. Datorită acestor motive, de-a lungul timpului, s-a dorit implementarea unor legi și a unor politici sociale care să valideze nevoia acestora de a fi tratați în mod egal și să monitorizeze comportamentele sociale în relație cu aceștia.

În încercarea de a limita riscul marginalizării sociale, s-au demarat numeroase proiecte prin care persoanele cu dizabilități să primească acel minim ajutor de care au nevoie atât pe plan financiar, cât și pe plan social pentru a ajunge la nivelul în care să participe în același mod precum restul populației la viața economică, culturală, socială și religioasă. Din cauza dizabilităților cu care se confruntă, acordarea de șanse pentru a reuși să se adapteze unei societăți în continuă dezvoltare, dar a căror baze sunt bine sudate în ideea de egalitate la șanse și non-discriminare, este iminentă. Astfel, de-a lungul timpului s-au studiat cu atenție principalele nevoi pe care această categorie de persoane le are pentru a duce o viață aflată sub indicele decenței.

Absența rampelor pentru acces a persoanelor aflate în scaun cu rotile din curțile fiecărei instituții, a blocurilor, a mijloacelor de transport sau a magazinelor poate apărea ca o formă de discriminare indirectă față de acestea. Discriminarea indirectă provine tocmai din ideea în care nu este menționat în niciun loc faptul că aceste persoane ar fi interzise în unitățile respective, dar totuși nu li se crează metodele necesare pentru a avea acces. Adaptarea clădirilor și a spațiului urban la cerințele persoanelor cu handicap locomotor reprezintă una din secțiunile întâlnite în lege care încearcă limitarea marginalizării sociale și acordarea de șanse egale pentru a duce o viața normală.

Este important ca fiecare persoană să își recunoască aportul pe care îl poate aduce acestei categorii de persoane defavorizate și să încerce să dezvolte un comportament pro-social care, prin puterea exemplului, să devină o formă de a conviețui.

Conștientizarea nevoilor reale ale persoanelor cu dizabilități reprezintă un mare pas înainte pentru întreaga societate. Acestea nu au nevoie doar de o sursă de venit, ci au nevoie să se simtă utile, să nu-și piardă stima de sine și să nu se lase scufundați în singurătate. Aceste persoane trebuie sa se poată bucura pe deplin de toate drepturile pe care le au ceilalti oameni.